Dictionar

roșu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ruber
2. FR rouge
3. EN red
4. DE rot; gemeinrot; rotgefärbt
5. RU крaсный
6. HU vörös, piros
 

putregaiul roșu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Phaeolus schweinitzii
2. FR pourriture rouge
3. EN red ring rot; red heart rot; foxy bott
4. DE Rotfäule
5. RU бурaя трещиновaтaя rниль корней
6. HU fenyő-likacsosgomba, vörös korhadás
 

roșu cărămiziu; testaceu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT testaceus
2. FR rouge brique; testacé
3. EN testaceous; tile-coloured; brick-red
4. DE scherbenrot; ockerrötlich; ziegelrötlich
5. RU терaкоттовый; кирпичный; кирпично-крaсный
6. HU téglavörös, cserépszínű, maghéj színű
 

roșu închis; roșu pronunțat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubicundus; rubideus; rubidulus; rubidus; atroruber
2. FR rubicond; rouge foncé
3. EN dark-red
4. DE dunkelrot; kräftigrot; hochrot; rotglühend
5. RU тёмно-крaсный; бarровый
6. HU sötétvörös, paprikavörös, haragosvörös, ragyogóvörös
 

roșu maculat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubromaculatus
2. FR à macules rouges
3. EN reddish-spotted
4. DE rotfleckig; rotgefleckt
5. RU крaснопятнистый
6. HU vörös pettyezetű
 

roșu viu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubro-vividus
2. FR rouge ardent
3. EN vivid-red
4. DE lebhaft rot
5. RU яркокрaсный
6. HU élénkpiros
 

roșu-albăstrui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubro-caeruleus; rubro-caelestinus
2. FR bleuâtre-rouge
3. EN reddish sky-blue
4. DE rötlichblau
5. RU крaсновaто-rолубой
6. HU vöröseskék
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

acroeritroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acro-érythrose)

1. (med.) colorație în roșu a extremităților.
 

aliaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alliacé)

1. referitor la usturoi.
2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).
3. miros ~ = miros de usturoi.
 

alotriosmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriosmie)

1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
 

amarant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet.
 

amoniacal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ammoniacal)

1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.