Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amniotite)
1. (med.) inflamație a amniosului, consecință a rupturii premature a membranelor ovulare.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., engl. dum-dum)
1. (califică un glonț sau proiectil) care îşi desface vârful ca o floare când întâlneşte ţinta, producând rupturi şi răni grave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. mesa)
1. platou înalt, înconjurat de abrupturi.
2. podiş bazaltic provenit din lava acumulată iniţial în văi largi, sau în depresiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périnéphrose)
1. colectare de urină aseptică în jurul rinichiului, ca urmare a rupturii traumatizate a bazinetului, a unui caliciu, a ureterului la partea sa superioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périnéorraphie)
1. sutură a rupturii de perineu.