Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)
1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răguşeală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphonie, cf. grec. dys „dificil” + phone „sunet”)
1. (med.) modificare (temporară) a timbrului şi a intensităţii vocii, adesea din cauza deteriorarii corzilor vocale; răguşeală.