Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămâne)
2. (expr.) ~ în urmă = întârziere, lipsă de progres (în raport cu alții), stagnare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: I. tr., refl.; II. refl.
Origine: (fr. embusquer)
1. I. a (se) aşeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. arrêter)
1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candidat, lat. candidatus)
1. cel care candidează.
2. (silv.) arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curăţire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classique, lat. classicus)
1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.
2. conform normelor artei antice greco-latine.
3. referitor la clasicism (1).
4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune.
5. (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model.
6. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. concipere)
1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.
2. a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.
3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.
4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.