Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anti- + războinic)
1. (persoană) care este împotriva războiului, care se opune militarismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)
1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. belliciste)
1. (cel) care susţine folosirea forţei în relaţiile internaţionale; belicos.
2. I. care este în favoarea războiului; care recomandă soluționarea disputelor prin forța armată; care susține războiul.
3. II. persoană care dorește război, care cheamă la război; susținător al războiului pentru soluționarea problemelor internaționale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)
1. (ant.) referitor la asediul unui oraş, de asediu.
2. (psih., sociol.) care lovește locuitorii unui oraș asediat.
3. (despre boli infecţioase) care survin în cursul războiului de tranşee.
4. (ant.) coroană ~ă = coroana acordată celui care a livrat un oraș asediat.
5. (ist.) monedă ~ă = monedă bătută în timpul unui asediu pentru a compensa deficitul.
6. (patol.) delir ~ = delirul, nebunia unei persoane care se crede asediată, persecutată.
7. (psih., sociol.) febră ~ă = psihoză sau panică colectivă a unei populații asediate.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. polémologue)
1. specialist în polemologie, studiul războiului ca fenomen social.