Dictionar

Rezultate principale (Sacrificiu;):

Sacrificiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sacrifice, lat. sacrificium)

1. jertfă adusă unei divinităţi.

2. renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva.

3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare.


Rezultate secundare (Sacrificiu;):

Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Anod

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.

2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.

3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).

4. (antonim) catod.


Brahman, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.
Origine: (fr. brahmane)

1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.

2. II. membru al castei preoţeşti, prima dintre cele patru caste indiene.

3. III. imnuri vedice şi comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând şi numeroase tradiţii şi legende populare.

4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.


Devotament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.

2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.

3. (var. înv.) devoiement, devuement.


Eroină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegaţie în muncă etc.

2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.


Hecatombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hécatombe)

1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale.

2. sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii.

3. măcel, masacru; grămadă de cadavre.

4. (fig.) mare număr de respinşi la un concurs, la un examen.