Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. sacrificare, fr. sacrifier)
1. tr. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinităţii animale (sau chiar oameni).
2. a ucide un animal pentru scopuri ştiinţifice sau pentru consum.
3. refl. a renunţa la ceva sau la cineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sacrificable)
1. care poate fi sacrificat.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. sacrificateur, lat. sacrificator)
1. (ant.) (preot) care oficia sacrificiile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Breitschwanz)
1. blană mătăsoasă obţinută prin sacrificarea mielului înainte de naştere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)
1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désongler)
1. cădere a cutiei cornoase a copitei la animale.
2. desprindere a unghiei de pe falangele animalelor sacrificate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désosser)
1. a desprinde carnea de pe oase la animalele sacrificate; a scoate oasele de la peşte.