reversale

Parte de vorbire:  s. pl. (înv.)  
Etimologie: (fr. réversale)

1. înscris prin care se încheie o concesiune reciprocă între două părți.
2. act prin care cineva se obligă să respecte un angajament; act de angajament.
3. act prin care un catolic căsătorit cu o persoană de altă confesiune se obliga a-și crește copiii în religia catolică.
4. (var.) reversalii.

saleduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sale- + /con/duct)

1. conductă pentru transportul saramurii în unele combinate chimice.

saleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salé)

1. preparat alimentar din aluat sărat, modelat în formă de bastonașe.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

alosterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allostérie)

1. deformare a unei molecule de proteină prin modificarea sau suprimarea proprietăților sale enzimatice.

amiboid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiboïde)

1. (biol.) în formă de amibă; analog cu amiba sau cu caracteristicile sale; care amintește de amibă; amibiform.

amoniacal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ammoniacal)

1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.