Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sanction, lat. sanctio)
1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis.
2. aprobare, întărire, consfinţire.
3. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligaţii asumate; (p. ext.) pedeapsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amende)
1. sancţiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaştere în public a unei fapte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avertissement)
1. înştiinţare prealabilă, prevenire.
2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blâme)
1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancţiune; avertisment.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confisquer, lat. confiscare)
1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancţiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contravention)
1. încălcare a dispoziţiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau sancţiune administrativă).