Dictionar

exsangvina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exsanguiner)

1. a face operația de exsangvinație.
 

sangvinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sanguinaire, lat. sanguinarius)

1. crud, setos de sânge.
2. (fig.) sângeros.
 

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
 

biopotențor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (biopotenţ/ial/ + -or)

1. aparat care stimulează irigarea sangvină și distribuția hormonală, acționând benefic asupra sistemului nervos și asupra mușchilor organelor genitale.
 

clearance

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clearance)

1. raport între concentrația sangvină a unei substanțe și eliminarea ei prin urină.
 

destrani

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dextrans)

1. pl. substanțe de natură polizaharidică, produse de anumite microorganisme, care pot substitui plasma sangvină.
 

disproteinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysprotéinémie)

1. modificare a raportului dintre diferitele fracțiuni proteice din plasma sangvină.