Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. satellite)
1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.
2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.
3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.
4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.
5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.
6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.
7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.
8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. biosatellite)
1. satelit având vieţuitoare la bord, în scopuri experimentale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + satelit)
1. satelit de dimensiuni reduse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (super1- + satelit)
1. satelit (de telecomunicaţii) de mare capacitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotographie)
1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliţi sau nave cosmice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apogée, gr. apogaion)
1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial.
2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situaţii etc.; culme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéroïde)
1. nume dat unor planete mici, sateliţi ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte şi Jupiter; planetoid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. astrodrome)
1. teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; cosmodrom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. biosatellite)
1. satelit având vieţuitoare la bord, în scopuri experimentale.