Dictionar

satisfacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. satisfaction, lat. satisfactio)

1. sentiment de mulțumire, de plăcere.
2. împlinire a unei dorințe, aspirații.
3. a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel.
 

autosatisfacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autosatisfaction)

1. opinie avantajoasă despre sine; mulțumire de sine, de propriile sale realizări.
2. practica unei persoane de a se stimula sexual; autosatisfacere, masturbare.
 

insatisfacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insatisfaction, lat. insatisfactio)

1. nemulțumire, neplăcere.
 

autoflagelare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoflagela)

1. acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație.
2. obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp.
 

autoîncântare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + încântare)

1. satisfacție de sine la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; automulțumire.
 

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).
 

contentație

Parte de vorbire:  s.f. (latinism)  
Etimologie: (lat. contentatio)

1. starea celui care este fericit, mulțumit; mulțumire, satisfacție.
 

disconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. discomfort)

1. lipsă de confort.
2. stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu.
 

flagelantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Flagellantismus)

1. perversiune, constând în obținerea satisfacției sexuale prin autoflagelare; flagelație (2).