Dictionar

Rezultate principale (Schelet.):

Schelet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. squelette)

1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat.

2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic; osatură.

3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc.

4. fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm.

5. caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor.

6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt.


Rezultate secundare (Schelet.):

Endoschelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endosquelette)

1. schelet intern al anumitor animale nevertebrate (sepia, echinoderme).


Exoschelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exosquelette, engl. exoskeletou)

1. schelet extern, secretat de tegument la unele nevertebrate.


Scheletic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. squelettique)

1. referitor la schelet.

2. (despre fiinţe) foarte slab, slăbănog, uscat.


SCHELETO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. squeletto-, cf. gr. skeletos „uscat, secat”)

1. „schelet, sistem osos”.


Scheletologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (scheleto- + -logie)

1. osteologie.

2. studiu sistematic al scheletelor.


Scheleton

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. skeleton)

1. sanie specială în care se stă cu faţa în jos şi se conduce cu vârful bocancilor, pentru coborârea unor pante foarte înclinate.

2. sport de iarnă practicat cu o astfel de sanie.


Acantode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodes)

1. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos.


Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Acipenserizi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.


Acondroplazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achondroplasie)

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creşterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.


Amiostazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)

1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.


Antropoplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropoplastie)

1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.