Dictionar

schimbea

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (tc. ișkembe, cf. bg. skembe)

1. stomac al rumegătoarelor.
2. ciorbă de burtă, fel de mâncare oriental din burtă sau măruntaie de miel.
3. (var.) schembea, (Mold.) șchiombea.
 

artificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.
 

barter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barter)

1. acord, în practica comercială, prin care părțile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale.
 

cameleon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care își schimbă purtarea și convingerile cu mare ușurință.
 

converti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. convertir, lat. convertere)

1. tr., refl. a-și schimba, a face pe cineva să-și schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).
2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.
3. a preschimba însemnele bănești ale unei țări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.
 

cromatofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatophore)

1. (bot.) organit din citoplasmă care conține pigmenți.
2. celulă pigmentată a dermei, capabilă să schimbe culoarea animalului.
 

disuasiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissuasion)

1. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea.
2. ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile.