Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allite)
1. rocă sedimentară, roşie, din aluminiu şi fier, produsă prin alterarea scoarţei terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altimétrie)
1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarţei terestre; hipsometrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatexie)
1. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarţei Pământului în mase compacte de gresie şi granit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticlinal)
1. partea concavă a unei cute a scoarţei terestre.
2. (biol.) plan de diviziune celulară perpendicular pe axul central.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + izostatic)
1. (despre fenomene) care acţionează în sensul deranjării echilibrului izostatic al scoarţei terestre.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apomagmatique)
1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarţei terestre din soluţii magmatice.