abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

angioscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angioscopie)

1. examen al vaselor capilare cu ajutorul angioscopului.

artroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arthroskopie, engl. arthroscopy)

1. examinare a leziunilor unei articulații cu ajutorul artroscopului.

celioscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelioscopie)

1. examen endoscopic al cavității abdominale cu ajutorul celioscopului.

cistoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cystoscopie)

1. (med.) examinare a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului.

citofotometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytophotométrie)

1. fotometrie a organitelor celulare cu ajutorul microscopului totometru.