Dictionar

autodescrie

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + descrie)

1. a face o autodescriere; a se descrie, a se prezenta singur.
 

circumscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. circumscribere)

1. a construi o figură geometrică circumscrisă.
2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca.
 

conscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. conscribere)

1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.
2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.
 

descrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décrire)

1. a înfăţişa, a prezenta (ceva) în cuvinte.
2. a trasa o linie curbă.
3. a parcurge o traiectorie.
 

exînscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ex2- + înscrie)

1. a construi o figură geometrică în afara alteia, astfel ca unele puncte ale celei dintâi fie tangente la a doua.
 
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

acidofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.
 

adenografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénographie)

1. (med.) descriere a glandelor și a ganglionilor.
 

adresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adresser)

1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
3. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
 

agramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrammatisme)

1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.
2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.
 

agrografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + -grafie2)

1. descriere sistematică a terenurilor cultivate.