Parte de vorbire: s.
Origine: (it. scrima, după fr. escrime)
1. sport constând în a mânui sabia, spada şi floreta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)
1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assalto)
1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. balestra)
1. balistă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. battement)
1. (coregr., scrimă) mişcări ale piciorului liber înainte, înapoi sau lateral, cu sau fără deplasare de pe sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botte)
1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quinte)
1. a cincea poziţie de apărare la scrimă.
2. formaţie de cinci cărţi consecutive de aceeaşi culoare la jocul de cărţi.