Dictionar

Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Act

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.

2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.

3. document, înscris oficial.

4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.

5. diviziune a unei opere dramatice.

6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.


Adagio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.

2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.

3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.


Adeziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.

2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.

3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).


Afidavit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. affidavit)

1. (în unele state) declaraţie scrisă sub jurământ în faţa instanţei judecătoreşti (autentificată).