cosecantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosécante)

1. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu secanta unghiului complementar.

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.

biraport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. birapport)

1. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul.

cisoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cissoïde)

1. curbă plană descrisă de un punct de pe o secantă mobilă care trece printr-un punct fix al unui cerc, intersectându-l a doua oară.

concoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conchoïde)

1. curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta constantă.

cosecantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosécante)

1. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu secanta unghiului complementar.

extern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. externe, lat. externus)

1. adj. aflat în afară, din afară; exterior.
2. politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor.
3. (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului.
4. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii.
5. student în medicină practicant într-o clinică.