Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. sekţiia, fr. section, lat. sectio)
1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia.
2. compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion.
3. diviziune administrativă în cadrul unui oraș.
4. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează.
5. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinsection, désinsectisation)
1. actul de a extermina anumite insecte dăunătoare sau purtătoare de germeni prin diverse mijloace insecticide; dezinsectizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissection, lat. dissectio)
1. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intersection, lat. intersectio)
1. încrucişare de drumuri publice; întretăiere.
2. (mat.) mulţimea punctelor comune a două linii, suprafeţe, corpuri etc.
3. operaţie care asociază la două sau mai multe mulţimi date mulţimea elementelor comune tuturor mulţimilor date.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. microdissection)
1. disecție sub microscop, pe celule sau pe ființe foarte mici.
2. ~ cu laser = utilizarea unui laser cuplat la microscop pentru a diseca celulele selectate.
3. ~ cromozomală = tehnică care îndepărtează fizic o secțiune mare de ADN dintr-un cromozom complet (utilizarea unui ac fin de sticlă la microscop pentru a îndepărta o porțiune dintr-un cromozom complet).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. subsection)
1. subdiviziune a unei secţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. venesection)
1. deschidere a unei vene prin incizie; flebotomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatomie, lat., gr. anatomia)
1. ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal.
2. disecţie.
3. structura internă a unui organism sau organ.
4. formă exterioară a unui corp.
5. (fig.) studiu, analiză minuţioasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Appretur)
1. operaţiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secţie, instalaţie unde se fac asemenea operaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (artă + -tecă)
1. colecţie de obiecte de artă.
2. secţie ce împrumută acasă tablouri şi alte diverse obiecte de artă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. autumnalis, fr. autumnal)
2. (astr.) punct ~ = unul din cele două puncte de intersecţie, dintre eliptică şi ecuatorul ceresc.