Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sédimentation)
1. depunerea substanțelor suspendate sau dizolvate într-un lichid; sedimentare.
2. (geol.) mulțimea proceselor care duc la formarea sedimentelor; sedimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)
1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).
2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.
3. îmbinare armonioasă de sunete.
4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.
5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flysch)
1. formaţie detritică din conglomerate, gresii, argilă şi marnă, sedimentate la fundul unei mări şi devenite apoi, prin ridicarea acestuia, lanţ muntos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sedimenta)
1. acţiunea de a (se) sedimenta; depunere de sedimente; sedimentaţie.
2. depunere (lentă) a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sédimentation)
1. depunerea substanțelor suspendate sau dizolvate într-un lichid; sedimentare.
2. (geol.) mulțimea proceselor care duc la formarea sedimentelor; sedimentare.