Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. seducere, după fr. séduire)
1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare).
2. (despre bărbaţi) a ademeni o femeie.
3. (jur.) a săvârşi o seducţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. engageant)
1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)
1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fascinateur, lat. fascinator)
1. care fascinează, care exercită o atracție irezistibilă prin forța privirii; fascinant.
2. (fig.) care atrage, care seduce.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flatterie)
1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. flirter)
1. a fi în flirt cu cineva; a practica flirtul.
2. a petrece timpul cu o persoană, cu scopul de a-i face pe plac sau de a o seduce.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (seduce + -ător)
1. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, şarmant.
3. s. m. bărbat care săvârşeşte o seducţie.