Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. signal)
1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.
2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv.
3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.
4. ~ rutier = indicator de circulație.
5. instalație prin care se transmite un semnal.
6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.
7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.
8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (port1- + semnal)
1. suport pe un vehicul care susţine felinarele de semnalizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. presegnale)
1. orice semnal care în timp sau în spaţiu precedă un altul, avertizând asupra acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. radio-signal)
1. semnal relativ la radiaţiile electromagnetice din afara galaxiilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. signaler)
1. a aduce ceva la cunoştinţă, a anunţa ceva; a scoate în evidenţă, a releva, a menţiona.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. semnala)
1. acțiunea de a semnala și rezultatul ei.
2. atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc.
3. aducere la cunoștința cuiva a ceva.
4. amintire în treacăt, în linii mari.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. signaliser)
1. a transmite semnale la distanţă; a înştiinţa, a comunica prin semnale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophare)
1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)
1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.
2. semnal, chemare pentru a lua armele.
3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analogique, lat. analogicus)
1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.