Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asémie)
1. tulburare a limbajului mimic, incapacitate de a folosi semnele pentru înţelegerea şi exprimarea ideilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convertir, lat. convertere)
1. tr., refl. a-şi schimba, a face pe cineva să-şi schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).
2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.
3. a preschimba însemnele băneşti ale unei ţări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décan, lat. decanus)
1. regiune a cerului care face parte din semnele zodiacului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. développer)
1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guillemets)
1. semne de punctuaţie („” sau « ») pentru a scoate în evidenţă citate, titluri, vorbirea directă etc.; semnele citării.