Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. signature)
1. inscripția numelui, într-o formă anume și recunoscută, aplicată de o persoană pe un scris pentru a certifica exactitatea acestuia, pentru a-i aproba conținutul sau pentru a-și asuma responsabilitatea pentru acesta; iscălitură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)
1. semnătură a unui funcţionar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. autographe)
1. (semnătură, document, text) scris chiar de mâna autorului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)
1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chirographe)
1. act diplomatic întărit cu semnături autentice.
3. aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chirographaire)
1. (jur.; despre persoane; şi s.) care deţine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consigner)
1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna.
2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată.
3. a interzice ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau de pe navă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)
1. semnătură a unui funcţionar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.