sensibil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sensibilis; receptivus
2. FR sensible; réceptif
3. EN sensible; sensitive; receptive
4. DE empfindlich; empfänglich; sensibel
5. RU чувствительный; восприимчивый; воспринимaющий
6. HU érzékeny; érző, fogékony

sensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sensible, lat. sensibilis)

1. adj. cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv.
2. predispus la anumite boli.
3. (despre materiale fotografice) care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare.
4. (fil.) care poate fi perceput prin simțuri.
5. (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile.
6. care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil.
7. (despre aparate, instrumente etc.) care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe.
8. s. f. (muz.) treapta a șaptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonică.

sensibile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. sensibile)

1. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) cu simțire, cu înduioșare.

sensibilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sensibilitas; receptivitas
2. FR sensibilité; susceptibilité; réceptivité
3. EN sensitivity; sensibility; susceptibility; receptivity
4. DE Sensibilität; Empfindlichkeit; Rezeptivität
5. RU восприимчивость; чувствительность
6. HU érzékenység, fogékonyság

sensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sensibilité, lat. sensibilitas)

1. proprietate a organismelor animale de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară.
2. calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
3. însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate.
4. receptivitate artistică.
5. predispoziție a organismelor la diferite boli.
6. însușire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil.
7. (chim.) mărime a concentrației unei soluții, în substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul percepției senzoriale.
8. viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată.

sensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sensibiliser)

1. refl., tr. a deveni sensibil, a mări sensibilitatea unei structuri, a unui țesut, organ etc. față de un excitant din afară; (p. ext.) a face (mai) sensibil pe cineva.

sensibilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sensibiliza)

1. acțiunea de a (se) sensibiliza.
2. scădere a pragului de reactivitate a unei structuri vii față de un anumit agent; stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent.
3. mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc.

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.

acroanestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acroanesthesia)

1. diminuare a sensibilității (la durere) la nivelul extremităților membrelor.

acroestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acroesthesia)

1. creștere a sensibilității la extremitățile membrelor.

acroparestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroparesthésie)

1. tulburare a sensibilității cu amorțire în extremitățile membrelor.

actinografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinographie)

1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă.
2. procedeu de preparare a unui clișeu tipografic cu raze roentgen.
3. imaginea obținută.

acutumanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obișnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi.