Dictionar

sentimental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sentimental)

1. care exprimă sau trezește sentimente duioase; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment.
2. (despre oameni; și s.) care nutrește sentimente puternice.
 

sentimentalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sentimentalisme)

1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate.
2. atitudine, comportare de om sentimental.
3. tendință în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultuoase.
 

sentimentalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sentimentalité)

1. sentimentalism.
2. caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispoziție spre exagerarea sentimentelor.
3. reacție afectivă specifică a unei persoane față de realitățile vieții.
4. caracter foarte sau prea sentimental al unei scrieri, al unei opere.
5. lirism sentimental.
 

sentimentaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. sentimentalisieren)

1. a se comporta ca un sentimental.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.
 

bluetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bluette)

1. (lit.) mică operă literară sentimentală și anodină.
2. (muz.) piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, ușoară și nepretențioasă, marcată de sentimentalism; bagatelă.
 

cantilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantilena, fr. cantilène)

1. cântec liric sau epic cu caracter grav sau sentimental.
2. melodie gravă, sentimentală, cu caracter cantabil, liric.
 

crooner

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. crooner)

1. cântăreț de local care colaborează cu formațiile de jaz comerciale, interpretând melodiile la modă într-un stil dulceag, sentimental.
 

endotim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. endothym)

1. intern, privind baza sentimentală a tuturor trăirilor.