Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sertar + -el)
1. diminutiv al lui sertar; sertar mic; sertăraș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.
4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassetone)
1. mobilă florentină din epoca Renaşterii, având sertare ornate cu sculptură măruntă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commode)
1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. rack)
1. cutie în care sunt instalate pe verticală, sub formă de sertare, diverse amplificatoare şi aparate.
Parte de vorbire: I. s.m. (înv.), II. s.n.
Origine: (fr. chiffonnier)
1. I. cel care trăiește din revânzarea zdrențelor pe care le adună; negustor ambulant de haine vechi.
2. II. dulap mic și înalt, cu multe sertare suprapuse; dulap pentru haine, lenjerie etc.