Dictionar

Rezultate principale (Serviciu.):

Serviciu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. service, lat. servitium)

1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.

2. slujbă, post, funcție.

3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.

4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.

5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită satisfacă anumite nevoi sociale.

6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.

7. ajutor, sprijin dat cuiva.

8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.

9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.

10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.

11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.

12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.

13. ~ divin = slujbă religioasă.

14. (sport) punerea în joc a mingii.


Rezultate secundare (Serviciu.):

Contraserviciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + serviciu)

1. serviciu (4) în schimbul altui serviciu.

2. deserviciu.


Deserviciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (des- + serviciu)

1. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2).


Accesibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.

2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.

3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.

4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Administrator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.

2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi conducă societatea.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Agentură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.

2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenţie.


Amarina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.