siguranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sigur + -anţă)

1. lipsă de primejdie.
2. lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine.
3. capacitate a unui sistem tehnic de a-și păstra calitățile funcționale pentru care a fost creat.
4. dispozitiv la o armă de foc care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia.
5. dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric, în cazul depășirii valorii nominale a acestuia.
6. (în trecut) poliția politică secretă.

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.

aplomb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplomb)

1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcție verticală, verticalitate.
3. poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului.

asigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc.

astralit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astralite)

1. / astralítă s. f. exploziv de siguranță, detonant în mine, cariere etc.

autoblindat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. autoblindata)

1. vehicul blindat, cu roți sau cu șenile, înarmat ușor, pentru misiuni de recunoaștere, siguranță et cetera; automobil blindat.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.