auxotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auxo- + -trof)

1. (despre organisme) care trebuie să-și asigure factorii de creștere din mediul exterior; auxotrofic.

clasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. classer)

1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor.
4. refl. a obține un anumit loc într-un clasament.

cominatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)

1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.
2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.

democrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocratie, gr. demokratia)

1. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor.
2. ~ sclavagistă = tip de democrație în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea și egalitatea generală a cetățenilor în fața legilor; ~ populară = formă de democrație apărută într-o serie de țări din Europa și Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toți membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid; ~ economică = democrație care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanți (inclusiv manageri), liber și expres aleși ai poporului, la conducerea și realizarea procesului de producție, repartiție și schimb la toate nivelurile economiei.

giropilot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyropilote)

1. aparat electric de navigație destinat să mențină drumul prestabilit al unei (aero)nave și să asigure trecerea automată la un alt drum; pilot automat.

irenologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. irénologie)

1. ramură a politologiei care studiază măsurile de natură să asigure menținerea păcii sau restabilirea ei.
2. (antonim) polemologie.