Rezultate principale (Silice,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. silice, lat. silex)
1. (chimie, mineralogie) corp solid foarte dur, compus al siliciului cu oxigenul, insolubil în apă, foarte abundent în natură sub formă de cuarț, cristal de rocă, silex, silicați; bioxid de siliciu (SiO2).
Rezultate secundare (Silice,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. silicémie)
1. concentraţie de siliciu în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agate)
1. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarţ şi ametist, piatră semipreţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alumosilicate)
1. sare naturală din silice şi alumină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracosilicose)
1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune şi de silice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cristal, gr. krystallos)
1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de feţe netede.
2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.
3. (p. anal.) sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră.
4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. geysérite)
1. depozit silicios provenit din precipitarea silicei, din apa izvoarelor fierbinţi în regiunile vulcanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. semi-cristal)
1. cristal de calitate inferioară; sticlă compusă din silice, oxid de plumb, barită, var şi sodă.