Dictionar

Rezultate secundare (Simbolic):

Simbolic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.

2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.

3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.

4. știință care studiază și explică simbolurile.

5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.

6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.


Alegoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.

2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.


Armoarii

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. armoiries)

1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.


Armoriat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armorié)

1. (despre steme, blazoane) ornat cu elemente simbolice.


Asamblor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assembleur)

1. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor.

2. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucţiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator.


Autocod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocode)

1. cod care permite unui calculator electronic transforme un limbaj simbolic în limbaj-maşină.


Autocodor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocodeur)

1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezenţa de macroinstrucţiuni.