Dictionar

Rezultate secundare (Simbolică):

Alegoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.

2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.


Autocodor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocodeur)

1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezenţa de macroinstrucţiuni.


Falus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. phallus, gr. phallos)

1. (ant.) reprezentare simbolică a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii şi sărbători.

2. membru viril; penis.


Figură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.

2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.

3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.

4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.

5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.

6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.

7. persoană; personalitate.

8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.

9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.

10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.

11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.

12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).


Logic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. logique)

1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.

2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.

3. (inform.) schemă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.

4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.

5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.

6. gândire justă, raționament corect, temeinic.

7. cerință firească, temei, rațiune.


Logistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. logistique)

1. adj. referitor la logistică.

2. s. f. logică simbolică (matematică).

3. ansamblul operațiilor care asigură desfășurarea unei activități (în special militare) de amploare.