Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + astronomie)
1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asymbolie)
1. incapacitate patologică de a înţelege simbolurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. banking /principle/)
1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economişti englezi, care susţineau că mijloacele de circulaţie nu se pot reduce numai la aur şi la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emişi de bănci pe baza (re)scontării poliţelor comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantificateur)
1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie.
2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulţimi sau numai unora dintre ele.
3. (lingv.) denumire dată determinanţilor care indică cantitatea prin care un nume este definit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. équation, lat. aequatio)
1. relație matematică exprimată sub forma egalității, în care intră elemente cunoscute și necunoscute și care se verifică numai pentru anumite valori ale necunoscutelor.
3. ~ chimică = reprezentare a unei reacții chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii și moleculele care iau parte efectiv la aceasta.
4. (astr.) ~ a timpului = diferența dintre timpul solar mijlociu și cel adevărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. métalangage)
1. orice sistem lingvistic cu ajutorul căruia este posibil să se analizeze simbolurile şi structurile unei limbi; metalimbă.
2. (inform.) limbaj de descriere adaptat la o definiţie formală a limbajelor de programare.