Dictionar

simplex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., lat. simplex)

1. sistem de telecomunicații care asigură legătura bilaterală simultană între două posturi.
2. tricot din urzeală cu aspect de față pe ambele părți.
3. (mat.) totalitatea părților unui ansamblu.
4. metoda ~lui = procedură de calcul a programelor lineare.
 

agrimensură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. agrimensura)

1. tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole.
 

araliacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. araliacées)

1. familie de plante dicotiledonate, arbori și arbuști, uneori erbacee, cu flori mici grupate în umbele simple sau compuse: iedera.
 

Biedermeier

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. Biedermeier)

1. /bi-der-má-ier/ adj. stil ~ = stil de mobilier caracterizat prin forme simple, suprafețe netede, lemn curbat, cu aspect general greoi.
 

catenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. catena)

1. lanț de încrețituri ale scoarței terestre, formate cam în aceeași perioadă de timp; sistem muntos.
2. lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple.
 

compozite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (germ. Kompositen, fr. composites)

1. (bot.) familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee.
2. (la sg.) plantă din această familie; compozee.
 

compus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (compune)

1. adj. alcătuit din mai multe elemente.
2. (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență.
3. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3).
4. s. m. combinație (3).