Dictionar

Simptom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. symptome)

1. tulburare organică, manifestare care indică prezenţa unei boli, la stabilirea diagnosticului.

2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale.


Simptom

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT symptoma; signum

2. FR symptôme; signe

3. EN symptom

4. DE Symptom

5. RU симптом

6. HU kórtünet


Simptomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. symtomatique)

1. care constituie simptomul unei boli.

2. (fig.) care indică existenţa unei anumite stări de lucruri; semnificativ.


Simptomatologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. symptomatologique)

1. (med.) care ține de simptomatologie; privitor la simptomatologie; semiologic.


Simptomatologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. symptomatologie)

1. totalitatea simptomelor unei boli.

2. parte a medicinii care studiază simptomele bolilor; semiologie.


Simptomatologie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT symptomatologia

2. FR symptomatologie

3. EN symptomatology

4. DE Symptomatologie

5. RU симптомaтолоrия

6. HU szimptomatológia, tünettan


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Algonevroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + nevroză)

1. simptomatologie nevrotică declanşată de o durere fizică.


Anoblepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anoblepsie)

1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.


Antracoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthracoïde)

1. simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax.


Apoplectiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apoplectiforme)

1. (med.) care prezintă simptomele apoplexiei; analog cu apoplexia.


Asimptomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asymptomatique)

1. (despre boli) fără simptom clinic.