Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)
1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esenţa există în obiecte şi că adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concret, lat. concretus)
1. adj. care se poate percepe prin simţuri; palpabil.
2. (despre substantive) care denumeşte obiecte perceptibile prin simţuri.
3. muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice.
5. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însuşiri, laturi ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désagréable)
1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)
1. reflectare în conștiință a realității înconjurătoare pe baza impresiilor dobândite prin simțuri.
2. reprezentare vizuală sau auditivă.
3. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic.
4. reflectare artistică a unui obiect, peisaj etc.
5. (fiz.) locul în care se întâlnesc razele de lumină izvorâte dintr-un punct sau prelungirile acestor raze după ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate în lentile, prisme etc.
6. ~ de televiziune = imagine optică a scenei transmisă prin televiziune, așa cum apare ea pe ecranul televizorului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorporel, it. incorporale)
1. lipsit de corp; care nu are corp.
2. fără existenţă materială; imaterial.
3. care scapă percepţiei simţurilor.
4. (antonime) concret, material.