Dictionar

sindrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. syndrome)

1. (med.) totalitatea semnelor, simptomelor, modificărilor morfologice, funcționale sau biochimice ale organismului care caracterizează o anumită afecțiune.
2. (prin ext.) ansamblu de comportamente specifice unui grup compus din persoane care au suferit aceeași situație traumatizantă.
3. (fig.) ansamblu de comportamente anormale ale unei persoane sau ale unui grup uman.
 

sindrom

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT syndromus
2. FR syndrôme
3. EN syndrome
4. DE Syndrom; Schadbild
5. RU синдром
6. HU szindróma, tünetcsoport
 

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
 

aerodentalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerodentalgie)

1. sindrom dureros dentar, la mari înălțimi.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

amnezic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.
 

anoblepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anoblepsie)

1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.
 

ataxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataxie, gr. ataxia)

1. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările.