acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

antropobiocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropobiocénose)

1. biocenoză componentă a ecosistemelor umane.

autoblocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.

automatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automatique)

1. adj., adv. de automat.
2. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate.

biodiversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biodiversité)

1. (biologie) diversitatea organismelor vii, care se evaluează luând în considerare diversitatea speciilor, cea a genelor din cadrul fiecărei specii, precum și organizarea și distribuția ecosistemelor; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice; diversitate biologică.

bioinginerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. bioengineering)

1. disciplină care aplică principiile ingineriei de proiectare și analiză sistemelor biologice și tehnologiilor biomedicale.
2. ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel molecular și celular; inginerie genetică.