Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)
1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)
1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)
1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alveoloclasia)
1. proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar prin resorbţia ţesutului osos.