Dictionar

Rezultate principale (Situat):

Situat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. situa)

1. (despre oameni) cu o bună situație materială; bogat, cu avere.

2. a fi bine ~ = a avea o situație materială bună, a fi bogat, a avea avere.

3. (despre locuri, localități) așezat într-o anumită poziție (față de locurile înconjurătoare).


Rezultate secundare (Situat):

Situat; aşezat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT situs; impositus

2. FR situé; placé

3. EN situated; placed

4. DE gelegen; gestellt

5. RU рaсположенный

6. HU elhelyezett, elhelyezkedő; ültet, letelepedő, leülepedett


Situaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. situation, lat. situatio)

1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social.

2. a fi la înălțimea ~i = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate.

3. loc, stare pe care o are cineva în viața socială.

4. stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere.

5. ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale.

6. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.).


Situaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. situational)

1. referitor la o anumită situaţie.


Situaţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. situationnisme)

1. mişcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societăţii.


Situaţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. situationniste)

1. I. legat de situaționism (mișcare anarhistă internațională care luptă împotriva structurilor actuale ale societății).

2. care aparține situaționismului sau se identifică cu această mișcare.

3. II. susținător al situaționismului.


Abarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.


Abaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.

2. (anat.) situat în afara axei unui organ.


Ab intestat

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.


Absidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)

1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.


Absurditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.