Rezultate principale (Situat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. situa)
1. (despre oameni) cu o bună situație materială; bogat, cu avere.
2. a fi bine ~ = a avea o situație materială bună, a fi bogat, a avea avere.
3. (despre locuri, localități) așezat într-o anumită poziție (față de locurile înconjurătoare).
Rezultate secundare (Situat):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU рaсположенный
6. HU elhelyezett, elhelyezkedő; ültet, letelepedő, leülepedett
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. situation, lat. situatio)
1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social.
2. a fi la înălțimea ~i = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate.
3. loc, stare pe care o are cineva în viața socială.
4. stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere.
5. ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale.
6. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. situational)
1. referitor la o anumită situaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. situationnisme)
1. mişcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societăţii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. situationniste)
1. I. legat de situaționism (mișcare anarhistă internațională care luptă împotriva structurilor actuale ale societății).
2. care aparține situaționismului sau se identifică cu această mișcare.
3. II. susținător al situaționismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)
1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)
1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)
1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)
1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.