Dictionar

Rezultate principale (Situație,):

Situaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. situation, lat. situatio)

1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social.

2. a fi la înălțimea ~i = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate.

3. loc, stare pe care o are cineva în viața socială.

4. stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere.

5. ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale.

6. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.).


Rezultate secundare (Situație,):

Ab intestat

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.


Absurditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Accede

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.

2. a ajunge la ceva, undeva.

3. a fi de acord; a consimți.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Aluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.

2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face se înţeleagă altceva.