Parte de vorbire: I. s.m. (înv. și reg.), II. s.n.
Origine: (I. bg. солар; II. fr., lat. solarium)
1. I. negustor de sare; sărar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Parasolar)
1. apărătoare montată la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat.
2. placă transparentă sau opacă, în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a apăra pe șofer de lumina directă a soarelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. solaire, lat. solaris)
1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui.
2. sistem ~ = ansamblul planetelor şi al sateliţilor lor care gravitează în jurul Soarelui.
3. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. solari-, cf. lat. solaris „solar, de soare”)
Parte de vorbire: s.f. sg. (înv.)
Origine: (solar + -ie)
1. impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vândută sau transportată; solărit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solarigraphe)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solarimètre)
1. instrument pentru măsurarea radiaţiilor solare; piranometru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinomètre)
1. aparat folosit în actinometrie.
2. instrument pentru măsurarea intensităţii căldurii razelor solare.
3. exponometru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Aton + -ism)
1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. balsamo, lat. balsamum)
1. răşină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadran)
1. suprafaţă cu anumite diviziuni şi cifre pe care se citeşte deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băţ fixat pe o suprafaţă plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.