Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. solidifica)
1. acțiunea de a (se) solidifica și rezultatul ei; întărire.
2. trecere din stare lichidă (sau, mai rar, din stare gazoasă) în stare solidă, prin răcire; (sens curent) înghețare; (despre grăsimi) sleire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., lat. candela)
1. unitate de măsură a intensităţii luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. durcissement)
1. întărire, solidificare (a metalelor, betonului etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. liquidus)
1. (pe o diagramă termică) locul temperaturilor în care un aliaj devine complet lichid.
2. curbă ~ = loc geometric al punctelor de început de solidificare într-o diagramă de echilibru a unui sistem fizico-chimic binar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magmatique)
1. referitor la magmă şi la magmatism.
2. rocă ~ă = (sau eruptivă) = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. magma)
1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice.
2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor ţesuturi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. strip, fr. stripper)
1. a epura un fluid de fracţiunile sale volatile.
2. a desprinde şi a scoate lingourile din lingotiere după solidificare.