Dictionar

Rezultate principale (Soluţionare):

Soluționare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. soluționa)

1. acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; soluție; dezlegare, rezolvare.


Rezultate secundare (Soluţionare):

Agreement

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. agreement)

1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.


Analogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analogie, lat. analogia)

1. corespondenţă, asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc.

2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta şi un alt sistem cunoscut.

3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage.

4. (jur.) metodă de soluţionare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător.

5. asemănare parţială de formă, sau de conţinut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt.


Arbitraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)

1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.

2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.

3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.

4. hotărâre luată de un arbitru.

5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.


Belicist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. belliciste)

1. (cel) care susţine folosirea forţei în relaţiile internaţionale; belicos.

2. I. care este în favoarea războiului; care recomandă soluționarea disputelor prin forța armată; care susține războiul.

3. II. persoană care dorește război, care cheamă la război; susținător al războiului pentru soluționarea problemelor internaționale.


Excepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exception, lat. exceptio)

1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală).

2. complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional.

3. mijloc de apărare în justiție care tinde schimbe soluționarea cazului sau atace forma de judecată.


Impas

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impasse)

1. situaţie fără soluţionare convenabilă.

2. (rar) mică stradă fără ieşire; fundătură, intrare.

3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune adversarul care trebuia joace înainte deţine o carte intermediară.