Dictionar

sopran, -ă

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr., it. soprano)

1. I. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii).
2. (prin ext.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci.
3. II. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut.
4. (var.) soprano.
 

sopranist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. sopraniste)

1. (muzică) cântăreț adult care are o voce de soprano.
2. (muzică) castrat cu voce de soprano.
 

sopraniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (sopran + -iza, cf. fr. sopraniser)

1. a cânta cu voce de sopran.
 

alto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. alto)

1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.
 

coloratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Koloratur, it. coloratura)

1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.
2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.
3. bogăție de culori; colorit.
 

mezzo-soprană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mezzosoprano)

1. voce de femeie, între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce.
 

sopran, -ă

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr., it. soprano)

1. I. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii).
2. (prin ext.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci.
3. II. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut.
4. (var.) soprano.
 

sopraniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (sopran + -iza, cf. fr. sopraniser)

1. a cânta cu voce de sopran.
 

sopranist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. sopraniste)

1. (muzică) cântăreț adult care are o voce de soprano.
2. (muzică) castrat cu voce de soprano.