Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spasme)
1. contracţie bruscă şi involuntară a unui muşchi sau a unui nerv; convulsie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algospasme)
1. (med.) spasm muscular care este însoțit de durere sau crampe; spasm muscular dureros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiospasme)
1. contracţie spasmodică a unui vas sangvin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artériospasme)
1. contracţie spasmodică a pereţilor arteriali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharospasme)
1. contracţie spasmodică, involuntară, a muşchiului orbicular al pleoapelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchospasme)
1. contracţie spasmodică a bronhiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardiospasme)
2. mişcare spastică a cardiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algospasme)
1. (med.) spasm muscular care este însoțit de durere sau crampe; spasm muscular dureros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiospasme)
1. contracţie spasmodică a unui vas sangvin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angiospasmodique)
1. referitor la angiospasm; angiospastic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angiospastique)
1. (med.) referitor la angiospasm; însoțit de angiospasme; angiospasmodic.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (germ. antispasmatisch)
1. (medicament) care combate spasmele; antispasmodic.