Dictionar

specialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spécialité, lat. specialitas)

1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva.
2. de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate.
3. gen, categorie specifică.
 

asistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assistance)

1. asistare.
2. public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viața internațională.
 

branșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branche)

1. ramură, specialitate, domeniu de activitate.
 

cancerologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cancérologie)

1. specialitatea medicală de studiere, diagnosticare și tratare a cancerelor; oncologie.
 

cardiochirurgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Kardiochirurgie)

1. (med.) specialitate chirurgicală care tratează afecțiunile inimii și ale vaselor toracice mari; chirurgie cardiacă, chirurgie a inimii.
 

consultație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consultation, lat. consultatio)

1. îndrumare, explicație dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție; aviz, lămurire, indicație.
2. îndrumare dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor.
3. examinare a unui pacient de către medic.
4. metodă de ridicare a nivelului profesional și ideologic prin discuții organizate, lămuriri etc.
 

cosmiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmiatrie)

1. specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, cu menținerea frumuseții.